Fractura de radius distal, adică ruptura capătului osului de la încheietura mâinii, este una dintre cele mai frecvente fracturi la adulți și apare de obicei după o cădere pe palma întinsă. După 4–6 săptămâni de imobilizare, încheietura rămâne rigidă, umflată și slăbită, iar recuperarea mâinii după scoaterea gipsului durează de regulă câteva luni. Ritmul depinde de tipul fracturii, de vârstă și de cât de constant se fac exercițiile indicate.
Ce se întâmplă cu încheietura după scoaterea gipsului?
După scoaterea gipsului, încheietura este aproape întotdeauna înțepenită, ușor umflată și dureroasă la mișcare, iar acestea sunt efecte normale ale imobilizării, nu semne că osul nu s-a vindecat. Mușchii antebrațului au pierdut din volum, articulațiile degetelor s-au rigidizat, iar pielea poate fi uscată și sensibilă. Mulți pacienți observă că nu pot întoarce palma în sus, gest necesar pentru a primi restul la casă sau pentru a ține o farfurie.
Edemul crește de obicei spre seară și după folosirea mâinii. Ridicarea antebrațului deasupra nivelului inimii, mișcarea degetelor și, la indicația medicului, compresele reci reduc umflătura.
Care sunt etapele recuperării după fractura de radius distal?
Recuperarea după fractura de radius distal trece prin trei etape: refacerea mobilității, refacerea forței și revenirea la activitățile solicitante. Intervalele de mai jos sunt orientative; medicul ortoped sau kinetoterapeutul le ajustează după controlul radiologic.
| Perioada după scoaterea gipsului | Obiectiv principal | Ce se lucrează |
|---|---|---|
| Primele 2–4 săptămâni | Mobilitate și reducerea edemului | Mișcări active ale degetelor, flexie și extensie ale încheieturii, rotația antebrațului |
| Săptămânile 4–8 | Forță de prindere | Strângerea unei mingi moi, exerciții cu elastic, sarcini ușoare |
| Lunile 2–6 | Revenirea la activități obișnuite | Sprijin pe palmă, ridicarea greutăților, sport |
Cele mai multe persoane își recapătă o mare parte din mobilitate în primele 2–3 luni, iar forța continuă să crească până la 6–12 luni de la accident.
Ce exerciții se fac pentru încheietură după gips?
Exercițiile de bază după gips sunt mișcări active, lente, făcute de mai multe ori pe zi, până la o senzație de întindere, nu de durere ascuțită. Un program uzual, adaptat ulterior de specialist, cuprinde:
- Pumnul complet: degetele se strâng în pumn și apoi se întind la maximum, de 10 ori.
- Flexia și extensia încheieturii: cu antebrațul sprijinit pe masă, palma se îndoaie în sus și în jos.
- Rotația antebrațului: cu cotul lipit de corp, palma se întoarce în sus și în jos.
- Înclinările laterale: mâna alunecă pe masă spre degetul mare și spre degetul mic.
Seriile scurte, repetate de 3–5 ori pe zi, dau rezultate mai bune decât o singură sesiune lungă. Un program supravegheat de kinetoterapie după operație este util mai ales când fractura a fost fixată chirurgical cu placă și șuruburi.
Când revine forța mâinii după fractură?
Forța de prindere revine treptat, în cele mai multe cazuri pe parcursul a 3–6 luni, iar la persoanele în vârstă poate rămâne ușor mai scăzută decât la mâna sănătoasă. Sprijinul pe palmă, de exemplu la ridicarea de pe scaun sau la flotări, este de obicei ultimul care devine confortabil. Principiile care țin de îngrijirea articulațiilor după o accidentare se aplică și aici: încărcarea se crește progresiv, nu dintr-odată.
O fractură de radius apărută după o cădere banală, de la nivelul solului, poate fi primul semn al unor oase fragile. Medicul poate recomanda evaluarea densității osoase, iar măsurile despre cum se pot întări oasele prin alimentație și exerciții devin relevante pentru prevenirea unei noi fracturi.
Ce semne cer un control medical în timpul recuperării?
Un control medical este necesar când durerea crește în loc să scadă sau când apar modificări de culoare, temperatură și sensibilitate ale mâinii. Semnalele care nu se amână sunt:
- durere disproporționată față de efort, însoțită de piele lucioasă, roșie sau violacee și transpirație neobișnuită;
- amorțeală sau furnicături persistente în degetul mare, arătător și mijlociu;
- umflătură care nu scade după primele săptămâni;
- imposibilitatea de a mișca degetul mare sau un cracment nou, dureros.
Unele dintre aceste semne pot indica un sindrom dureros regional complex sau o compresie a nervului median, situații care au rezultate mai bune când sunt tratate devreme. Pentru evaluare este potrivit un medic specialist ales cu atenție, de obicei ortopedul care a tratat fractura sau un medic de recuperare medicală.
