VSH-ul și proteina C reactivă sunt markeri de inflamație: arată că în organism are loc un proces inflamator, dar nu spun unde și din ce cauză. Proteina C reactivă (CRP) reacționează repede, în câteva ore, și revine la normal la fel de repede. VSH-ul se modifică lent, în zile, și rămâne crescut săptămâni la rând. Diferența de viteză explică de ce medicii le cer adesea împreună.
Ce măsoară VSH-ul?
VSH-ul, viteza de sedimentare a hematiilor, măsoară câți milimetri coboară globulele roșii într-un tub vertical, în decurs de o oră. În inflamație, ficatul produce mai multe proteine, în special fibrinogen, care fac globulele să se lipească între ele și să cadă mai repede.
Rezultatul se exprimă în mm/h și depinde de multe lucruri care nu țin de inflamație: crește cu vârsta, este mai mare la femei, crește în sarcină și în anemie și poate fi influențat de forma globulelor roșii. De aceea, un VSH ușor crescut, fără alte semne, are o valoare limitată.
Ce este proteina C reactivă?
Proteina C reactivă este o proteină produsă de ficat ca răspuns direct la inflamație, iar concentrația ei poate crește de zeci sau sute de ori în câteva ore. Începe să urce la 6–8 ore de la debutul unei infecții sau al unei leziuni, atinge maximul în aproximativ două zile și scade rapid după ce cauza este controlată.
Această dinamică o face utilă pentru urmărirea evoluției: o CRP care scade de la o recoltare la alta arată de obicei că tratamentul funcționează.
Prin ce diferă VSH-ul de proteina C reactivă?
Diferența principală este viteza de reacție, dar și sensibilitatea la factori care nu au legătură cu inflamația.
| Caracteristică | VSH | Proteina C reactivă |
|---|---|---|
| Ce măsoară | Viteza de cădere a globulelor roșii | Concentrația unei proteine de inflamație |
| Când crește | După 1–2 zile sau mai mult | După 6–8 ore |
| Când revine la normal | În câteva săptămâni | În câteva zile după vindecare |
| Valori orientative la adulți | Sub 15–20 mm/h la bărbați, sub 20–30 mm/h la femei, mai mari odată cu vârsta | Sub 5 mg/l (unele laboratoare: sub 10 mg/l) |
| Influențat de vârstă, anemie, sarcină | Da, considerabil | Puțin |
Unitățile diferă: unele laboratoare raportează CRP în mg/dl, caz în care limita devine de zece ori mai mică, de exemplu 0,5 mg/dl. Interpretarea se face după intervalul de pe buletin.
Poate proteina C reactivă să deosebească o infecție bacteriană de una virală?
Proteina C reactivă dă doar un indiciu, nu un răspuns sigur, despre tipul de infecție. Valorile foarte mari, de peste 100 mg/l, apar mai des în infecțiile bacteriene, iar valorile modeste în cele virale, însă există numeroase excepții în ambele sensuri.
Decizia de a începe un antibiotic se ia pe baza examenului clinic, a simptomelor și, la nevoie, a altor investigații, după logica explicată în articolul despre antibioticele și situațiile în care sunt necesare. Când se suspectează o infecție în sânge, CRP se completează cu hemocultura recoltată steril, în mai multe seturi.
Ce este proteina C reactivă înalt sensibilă?
Proteina C reactivă înalt sensibilă este aceeași proteină, măsurată cu o metodă capabilă să detecteze valori foarte mici, folosită pentru evaluarea riscului cardiovascular. Intervalele orientative sunt: sub 1 mg/l risc scăzut, 1–3 mg/l risc mediu, peste 3 mg/l risc crescut.
Rezultatul are sens doar în absența unei infecții sau a unei inflamații acute; o răceală banală îl poate urca temporar. Testul se discută cu medicul, de regulă în cadrul unui control general, ca cel descris în ghidul despre controlul medical preventiv după 40 de ani.
Ce se face când VSH-ul sau CRP-ul ies crescute?
Un marker de inflamație crescut se interpretează întotdeauna împreună cu simptomele și cu celelalte analize, nu ca diagnostic de sine stătător.
- Cu simptome evidente (febră, durere, tuse): rezultatul confirmă inflamația, iar medicul caută sursa.
- Fără simptome, valoare ușor peste limită: se repetă de obicei analiza după 2–4 săptămâni, mai ales dacă a existat o răceală recentă.
- Valori persistent crescute fără explicație: justifică investigații suplimentare, stabilite de medic.
Rezultatele normale nu exclud orice boală, iar cele crescute nu indică neapărat ceva grav. Citirea hemogramei din aceeași recoltare, explicată în ghidul despre analizele de sânge uzuale, oferă de multe ori contextul necesar, iar orice valoare care nu se potrivește cu starea generală se discută cu medicul curant.
