Fiecare leu investit în prevenție economisește, potrivit majorității studiilor, mai mulți lei în tratamente ulterioare. Și totuși, bugetele de sănătate rămân dominate covârșitor de tratament, nu de prevenție. Pare o contradicție evidentă, dar rădăcinile ei sunt mai complicate decât par.
Politic, prevenția nu „se vede”
Un spital nou inaugurat aduce imagini, discursuri, tăieri de panglică. Un program de prevenție care reduce, peste zece ani, numărul de infarcturi nu produce niciun moment politic vizibil — beneficiile lui se văd în statistici seci, nu în evenimente publice. Cred că exact aici stă motivul real al dezechilibrului bugetar, nu lipsa de dovezi științifice.
Miturile care ne țin departe de controale
Contribuie și percepția publică greșită — mulți amână controalele de rutină din convingerea, adesea eronată, că „dacă nu mă doare nimic, sunt sănătos”. Combaterea acestor mituri despre sănătate ar trebui să fie o prioritate de sănătate publică la fel de importantă ca orice campanie de vaccinare, dar rămâne, în practică, marginală.
Un exemplu simplu
Măsurarea regulată a tensiunii arteriale, explicată pas cu pas în ghidul despre cum se măsoară corect tensiunea arterială acasă, costă, practic, nimic — un tensiometru se amortizează după prima vizită evitată la urgențe. Și totuși, câți dintre noi îl folosim constant, nu doar când ne simțim rău? Cred că schimbarea reală nu vine doar de la buget, ci de la o schimbare culturală pe care niciun ministru, singur, nu o poate impune de sus în jos.
