Mulți oameni se gândesc luni sau ani la ideea de a merge la psihoterapie înainte să facă primul pas. Îi oprește teama că problemele lor nu sunt „destul de grave”, rușinea de a vorbi cu un străin despre lucruri intime sau, pur și simplu, faptul că nu știu de unde să înceapă. Când în sfârșit se hotărăsc, dau peste o listă lungă de denumiri: terapie cognitiv-comportamentală, psihanaliză, terapie sistemică, terapie integrativă. Fiecare pare să promită altceva.
Acest articol încearcă să facă ordine. Vei afla în ce situații merită să iei în calcul psihoterapia, care sunt marile orientări și prin ce se deosebesc, cum alegi un terapeut potrivit și ce se întâmplă, concret, în primele ședințe. Scopul nu este să devii expert în teorii psihologice, ci să intri în cabinet cu mai puține emoții și cu întrebările potrivite.
Când merită să te gândești la psihoterapie
Psihoterapia nu este doar pentru oamenii aflați în criză. Ea ajută atât în situațiile acute, cât și în cele în care simți că un tipar se repetă în viața ta și nu reușești să-l schimbi singur. Merită să iei în calcul o discuție cu un specialist dacă te regăsești în una dintre situațiile de mai jos:
- tristețea, îngrijorarea sau iritabilitatea durează de săptămâni și îți afectează somnul, munca ori relațiile;
- ai trecut printr-o pierdere, o despărțire, o boală sau un eveniment traumatic și nu reușești să-ți revii;
- atacurile de panică sau fricile intense te fac să eviți locuri ori situații obișnuite;
- relațiile tale ajung mereu în același tip de conflict;
- ai o boală cronică și te simți copleșit de schimbările pe care ți le impune;
- simți că îți pierzi controlul asupra unor comportamente, cum ar fi consumul de alcool, mâncatul compulsiv sau jocurile.
Dacă ai gânduri de a-ți face rău sau simți că nu mai poți continua, nu aștepta o programare obișnuită. Sună la 112 sau cere ajutor imediat de la un medic ori de la o persoană apropiată. Aceste situații au prioritate absolută.
Principalele orientări, explicate pe scurt
Există zeci de școli de psihoterapie, dar cele mai multe pot fi grupate în câteva mari familii. Fiecare pornește de la o altă idee despre cum apar problemele psihice și despre cum se pot rezolva.
Terapia cognitiv-comportamentală
Se concentrează pe legătura dintre gânduri, emoții și comportamente. Terapeutul te ajută să identifici gândurile care îți alimentează anxietatea sau tristețea și să exersezi moduri noi de a reacționa. Este, de regulă, structurată, orientată spre obiective clare și include adesea teme de lucru între ședințe.
Terapiile psihodinamice
Pornesc de la ideea că multe dintre dificultățile prezente își au rădăcinile în experiențele timpurii și în procese de care nu suntem pe deplin conștienți. Ritmul este mai lent, iar accentul cade pe înțelegerea în profunzime a propriei istorii și a relațiilor.
Terapiile umaniste și experiențiale
Pun în centru relația dintre terapeut și client, acceptarea și trăirea emoțiilor în prezent. Sunt potrivite pentru cei care vor să se cunoască mai bine și să-și recâștige încrederea în propriile resurse.
Terapia sistemică și de familie
Privește problema unei persoane în contextul relațiilor din care face parte: cuplul, familia, uneori chiar familia lărgită. Regulile nescrise, rolurile și felul în care se transmit de la o generație la alta anumite reacții devin materialul de lucru. Este un subiect înrudit cu felul în care se nasc și se păstrează obiceiurile, despre care am scris în articolul cu povești despre originea unor obiceiuri de familie.
Mulți terapeuți lucrează astăzi integrativ, combinând instrumente din mai multe orientări în funcție de nevoile clientului. Pentru tine, ca pacient, orientarea contează mai puțin decât s-ar crede; calitatea relației cu terapeutul și potrivirea dintre metodă și problemă contează mult mai mult.
Psiholog, psihoterapeut, psihiatru: cine ce face
Confuzia dintre aceste profesii este foarte răspândită. Psihiatrul este medic, poate pune diagnostice medicale și poate prescrie medicamente. Este primul specialist la care merită să ajungi atunci când simptomele sunt severe, când există gânduri de sinucidere sau când se pune problema unui tratament medicamentos.
Psihologul clinician se ocupă de evaluarea psihologică, de testare și de consiliere. Psihoterapeutul este un specialist care a urmat o formare suplimentară, de mai mulți ani, într-o anumită orientare și care lucrează prin ședințe regulate de terapie. O persoană poate fi, în același timp, psiholog clinician și psihoterapeut.
De multe ori, cea mai bună soluție este colaborarea: psihiatrul stabilește diagnosticul și eventualul tratament medicamentos, iar psihoterapeutul lucrează cu pacientul la înțelegerea și schimbarea tiparelor care întrețin suferința. Medicul de familie te poate îndruma spre oricare dintre ei.
Cum alegi terapeutul, pas cu pas
Alegerea terapeutului poate părea o loterie, dar câțiva pași simpli reduc mult incertitudinea:
- Clarifică-ți nevoia. Scrie în câteva propoziții ce te deranjează și ce ai vrea să se schimbe. Te va ajuta și la primul telefon.
- Verifică pregătirea. Un terapeut serios îți spune deschis ce formare are, în ce orientare lucrează și dacă are drept de liberă practică.
- Întreabă de experiența cu problema ta. Unii terapeuți lucrează mai mult cu anxietatea, alții cu cuplurile, cu copiii sau cu traumele.
- Clarifică aspectele practice. Durata și frecvența ședințelor, costul, posibilitatea ședințelor online, regulile de anulare.
- Acordă-ți câteva întâlniri pentru evaluare. Abia după primele ședințe poți simți dacă relația funcționează.
Dacă, după câteva întâlniri, nu te simți ascultat sau înțeles, este perfect legitim să spui acest lucru și, la nevoie, să cauți alt terapeut. Un profesionist bun nu se va simți jignit, ci te poate chiar recomanda unui coleg potrivit.
Ce se întâmplă în primele ședințe
Prima întâlnire seamănă mai degrabă cu o discuție de cunoaștere decât cu o „ședință de terapie” așa cum o vedem în filme. Terapeutul te va întreba ce te aduce, de când durează problema, cum arată viața ta de zi cu zi și ce ai mai încercat până acum. Vei afla și regulile de lucru: confidențialitatea și limitele ei, durata, frecvența și felul în care se stabilesc obiectivele.
Este normal să ai emoții, să nu știi de unde să începi sau chiar să plângi. Nu trebuie să spui totul de la început. Încrederea se construiește treptat, iar un terapeut bun îți respectă ritmul. În primele ședințe, stabiliți împreună obiectivele terapiei, care pot fi revizuite pe parcurs.
Uneori, după primele întâlniri, te poți simți mai obosit sau mai trist decât înainte. Faptul că atingi subiecte dureroase poate scoate la suprafață emoții vechi. Spune-i terapeutului ce simți între ședințe; aceste informații fac parte din lucrul vostru.
Ca să profiți cât mai mult de întâlniri, poți nota între ședințe situațiile care te-au tulburat, visele care ți-au rămas în minte sau întrebările care ți-au venit. Ajungi la cabinet cu câteva minute mai devreme, ca să nu intri direct din agitația drumului, și îți lași, dacă se poate, puțin timp liber după ședință, pentru a te așeza din nou în ritmul zilei.
Prejudecățile care ne țin departe de cabinet
În multe familii, a cere ajutor psihologic este încă privit ca un semn de slăbiciune. Crescuți cu ideea că problemele se rezolvă în casă și că nu e frumos să-ți „povestești viața” unui străin, mulți oameni amână ani la rând un ajutor care le-ar fi folosit. Este o moștenire culturală puternică, ușor de recunoscut și în proverbele populare care ne-au format, unele pline de înțelepciune, altele mai puțin potrivite pentru sănătatea emoțională.
Adevărul este că psihoterapia nu înseamnă că ești „nebun” sau slab, ci că îți acorzi atenție și timp. Așa cum mergi la stomatolog pentru o carie, mergi la un specialist atunci când emoțiile sau gândurile îți îngreunează viața.
O altă prejudecată frecventă este că terapia ar fi un lux, accesibil doar celor cu bani mulți și timp liber. Costurile pot fi într-adevăr o barieră, dar există și variante mai accesibile: centre comunitare de sănătate mintală, servicii oferite de asociații, ședințe de grup sau programe derulate prin unele spitale. Merită să întrebi medicul de familie sau asociațiile de pacienți ce opțiuni există în zona ta. Iar pentru cei care se tem că vor fi „etichetați”, este bine de știut că terapeuții sunt obligați să păstreze confidențialitatea, cu excepțiile strict prevăzute, pe care ți le explică de la început.
Întrebări frecvente
Cât durează o psihoterapie?
Depinde de problemă și de orientare. Unele intervenții țintite durează câteva luni, altele se întind pe o perioadă mai lungă. Discută de la început cu terapeutul despre durata estimată.
Funcționează și terapia online?
Pentru multe probleme, ședințele online sunt o variantă bună, mai ales pentru cei care locuiesc departe de un cabinet, au o dizabilitate care face deplasarea dificilă sau au un program încărcat. Contează să ai un spațiu liniștit și privat, o conexiune stabilă și certitudinea că nu te aude nimeni din casă.
Pot merge la terapie dacă iau deja medicamente?
Da. Psihoterapia și tratamentul medicamentos se completează adesea. Informează-i atât pe medic, cât și pe terapeut despre ambele tratamente.
Primul pas spre psihoterapie cere curaj, dar nu trebuie făcut în necunoștință de cauză. Informează-te, pune întrebări și dă-ți voie să alegi un terapeut cu care te simți în siguranță. Informațiile de aici sunt generale; pentru o evaluare a situației tale, discută cu medicul de familie, cu un psiholog sau cu un medic psihiatru.
Foto: Antoni Shkraba / Pexels
