Un moștenitor care locuiește în străinătate poate participa la succesiune fără să se întoarcă în țară, în două moduri principale: dând o procură unei persoane de încredere, care îl reprezintă la notar, sau făcând declarațiile necesare în fața unei autorități străine competente, cu actele legalizate sau apostilate. Ambele variante cer atenție la forma documentelor, pentru că un act primit în formă greșită este respins și întârzie procedura.
Plecarea din țară nu pierde dreptul la moștenire și nu îl face mai puțin important în dosar. Contează însă să respecți termenele și să rămâi în legătură cu cei care se ocupă de succesiune. Mini-dicționarul de mai jos explică termenii pe care îi vei întâlni, apoi urmează pașii practici.
Mini-dicționar: termeni utili pentru moștenitorul aflat în afara țării
- Procură: act prin care îi dai altcuiva dreptul de a acționa în numele tău. Pentru succesiune, de obicei trebuie să fie autentică și să precizeze clar ce poate face mandatarul: să accepte sau să renunțe la moștenire, să semneze actele, să primească bunuri.
- Mandatar: persoana care primește procura și acționează în numele tău. Alege pe cineva în care ai încredere deplină și care înțelege limitele mandatului.
- Apostilă: ștampila specială prin care un act public emis într-o țară este recunoscut în altă țară care face parte din aceeași convenție. Fără ea, unele documente nu sunt acceptate.
- Supralegalizare: procedură mai complicată, folosită când țara respectivă nu aplică apostila. Se verifică la ambasadă sau la consulat ce formă se cere.
- Traducere legalizată: traducerea unui act făcută de un traducător autorizat, cu semnătura legalizată de notar. Documentele în limbi străine se depun, de regulă, doar împreună cu ea.
- Opțiune succesorală: alegerea moștenitorului de a accepta sau de a renunța la moștenire, în termenul prevăzut de lege.
- Certificat de moștenitor: actul eliberat de notar care atestă cine sunt moștenitorii și ce cote au.
Ce poți face de la distanță
Cea mai simplă soluție, dacă ai o persoană de încredere în România, este procura. Mandatarul poate lua legătura cu notarul, depune acte, semna declarația de acceptare sau de renunțare și ridica certificatul, dacă mandatul îi permite. Pentru o succesiune, o procură precisă, cu mențiunea expresă a actelor pe care le poate face, este mult mai sigură decât una generală. Cum se desfășoară întreaga procedură când unul sau mai mulți moștenitori sunt în afara țării, ce acte se cer și cum se țin legăturile cu notarul sunt explicate în ghidul despre succesiunea cu moștenitori în străinătate.
Dacă nu ai pe cine să împuternicești, poți merge la un notar sau la consulat din țara în care locuiești, ca să dai procura acolo. Alternativ, dacă te întorci în țară pentru scurt timp, poți face declarațiile direct la notarul care instrumentează dosarul. Alegerea depinde de buget, de timp și de complexitatea moștenirii.
Pași de urmat, în ordine
- Anunță notarul de existența ta. Dacă ești moștenitor și locuiești în afara țării, comunică datele de contact familiei și cere să fie trecute în dosar.
- Află termenul de opțiune. Întreabă notarul când expiră și ce se întâmplă dacă îl depășești. Calendarul tău trebuie să țină cont de timpul necesar pentru actele din străinătate.
- Decide ce faci: accepți, renunți sau ceri informații suplimentare. Dacă nu știi ce conține moștenirea, cere detalii înainte de a te pronunța.
- Alege forma procurii. Hotărăște dacă dai procură în țara de reședință sau vii personal. Informează-te despre cerințele locale.
- Pregătește actele. Copia pașaportului sau a cărții de identitate, acte de stare civilă care dovedesc rudenia, procura legalizată, apostila, traducerile.
- Trimite documentele în siguranță. Curier cu confirmare sau predarea directă către mandatar; păstrează o copie.
- Urmărește dosarul. Cere periodic o confirmare scrisă de la mandatar sau de la notar.
- Verifică certificatul de moștenitor. După emitere, citește cu atenție cotele și datele personale.
- Stabilește ce faci cu bunurile. Vinzi, administrezi sau transmiți mai departe? Fiecare variantă cere alte acte.
Capcane frecvente
O primă problemă este termenul. Un act care se pierde pe drum sau care este apostilat greșit poate consuma săptămâni, iar termenul de opțiune nu așteaptă. O a doua este procura prea largă sau prea vagă: notarul poate refuza un document care nu spune clar ce are voie să facă mandatarul. A treia este alegerea unui mandatar fără discuții prealabile, mai ales atunci când interesele celor implicați diferă, de pildă între frați care au păreri diferite despre bunuri.
Atenție și la limbile și formele cerute. Un act dat în afara țării trebuie să fie recunoscut aici, ceea ce înseamnă formă corespunzătoare și, la nevoie, traducere. Verifică din timp cu notarul dacă documentul propus este acceptabil, ca să nu refaci tot procesul.
Când e util un specialist
Dacă moștenirea include bunuri în mai multe țări, firme, conturi în străinătate sau dacă există litigii între moștenitori, un avocat cu experiență în succesiuni internaționale poate evita greșeli costisitoare. Pentru cazurile simple, un notar este suficient. Mai multe repere despre aspectele procedurale găsești în secțiunea succesiuni.
Nu uita că distanța nu schimbă drepturile, ci doar modul în care le exerciți. Cu o procură bine redactată, un mandatar de încredere și un calendar respectat, poți fi la fel de prezent în dosar ca și cei care locuiesc lângă notar. Ghidurile publicației NotarNews detaliază și alte acte care îi privesc pe cei plecați, de la procuri la declarații.
