Diagnosticarea fibromului uterin

Fibroamele uterine sunt tumori benigne ce pot afecta calitatea vieții unei femei. Chiar dacă termenul de „tumoră” poate suna alarmant, este esențial să înțelegem că majoritatea fibroamelor sunt inofensive și că pot fi tratate eficient dacă sunt diagnosticate la timp. Având în vedere că un mare procent din populația feminină poate dezvolta fibroame uterine la un moment dat în viața lor, este necesar ca femeile să fie informate și pregătite.

Fiecare femeie merită o viață fără durere, disconfort sau teama de complicații de sănătate. Deși unele fibroame rămân asimptomatice și pot fi descoperite întâmplător, altele pot cauza simptome ce pot varia de la sângerări abundente și prelungite, la dureri pelvine și chiar infertilitate în unele cazuri.

Adesea, fibroamele uterine pot fi descoperite în etape incipiente, în timpul consultațiilor la un medic ginecolog. În cele mai multe situații, pot fi identificate multiple formațiuni fibromatoase în zona uterului, având dimensiuni care variază de la câțiva milimetri la mărimi comparabile cu o sarcină la termen.

Metode de diagnosticare

Anamneza și examenul clinic

Consultul ginecologic începe, de obicei, cu o discuție detaliată între medic și pacientă. Anamneza vizează cunoașterea simptomelor prezente, istoricul medical și chirurgical, informații despre ciclul menstrual, dureri pelvine sau orice alt simptom sugestiv pentru fibrom. De asemenea, medicul va dori să cunoască dacă în familie au existat cazuri de fibroame uterine, deoarece poate fi vorba despre o predispoziție ereditară.

După anamneză, medicul ginecolog va efectua un examen clinic, în timpul căruia va evalua organele pelvine. Acesta poate identifica orice mărire a uterului sau formațiuni palpabile care sugerează prezența unui fibrom.

Investigații imagistice

1. Ecografia transvaginală: Este o investigație non-invazivă, rapidă și cea mai frecvent utilizată metodă de diagnosticare. Prin introducerea unui transductor în vagin, se pot obține imagini detaliate ale uterului și a formațiunilor din interiorul acestuia. Fibroamele vor apărea ca formațiuni bine definite în structura uterină.

• Sonohisterografia cu ser fiziologic: Acesta este un tip special de ecografie în care se injectează o soluție salină în cavitatea uterină, permițând o vizualizare mai clară a fibroamelor submucoase. Acest test este folosit mai ales atunci când se suspectează prezența fibroamelor care pot modifica cavitatea uterină.

• Histeroscopia diagnostică: Este o procedură minim invazivă în care se introduce un instrument subțire, numit histeroscop, în cavitatea uterină. Acest instrument permite medicului să vizualizeze direct interiorul uterului și să identifice orice formațiuni anormale.

• Rezonanța magnetică (RMN) sau computer tomograf (CT) al pelvisului: Aceste tehnici avansate de imagistică sunt folosite în situații specifice, când dimensiunea sau localizarea fibromului necesită o evaluare mai detaliată. RMN-ul, în special, oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și poate ajuta la distingerea fibroamelor de alte tipuri de tumori.

Cauze și factori de risc

Deși cauzele exacte ale apariției nu sunt complet înțelese, există o serie de factori care pot crește riscul dezvoltării acestor formațiuni.

Cauze:

• Hormoni: Estrogenul și progesteronul, hormonii feminini care reglează ciclul menstrual, pot contribui la  dezvoltarea fibroamelor. Aceste tumori tind să crească când nivelurile de estrogen sunt ridicate și să se micșoreze în absența acestuia, cum ar fi după menopauză.
• Factori genetici: Dacă există în familia unei femei rude de gradul I (mamă, soră) cu fibroame, atunci există o predispunere mai mare de dezvoltare a acestor formațiuni la nivelul uterului.

Factori de risc:

1. Vârsta: Deși fibroamele pot apărea la orice vârstă, ele sunt mai frecvente la femeile între 30 și 50 de ani.
2. Etnicitate: Femeile de origine africană sunt mai predispuse la dezvoltarea fibroamelor și adesea într-o formă mai severă.
3. Istoricul menstrual: Instalarea menstruației precoce poate crește riscul de a dezvolta fibroame.
4. Sindromul ovarelor polichistice: Prezența acestui sindrom poate fi asociată cu un risc mai mare de a dezvolta fibroame.
5. Greutatea corporală: Femeile supraponderale sau obeze pot avea un risc mai mare de a dezvolta fibroame, comparativ cu cele cu o greutate normală.
6. Fumatul
7. Alcoolul

În concluzie, diagnosticarea corectă și la timp a fibroamelor uterine este esențială pentru a preveni apariția acestei afecțiuni și pentru a stabili un plan de tratament adecvat. Femeile sunt încurajate să efectueze o programare la ginecolog și să discute cu medicul despre orice simptom care le-ar putea îngrijora. (P)