Data de 15 decembrie 2015 marchează şi finalul perioadei de implementare a proiectului “O şansă pentru toţi şi toate”. Cu această ocazie, anunţăm cu satisfacţie că au fost îndepliniţi toţi indicatorii propuşi. Prin urmare, se cuvine să mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat în perioada de implementare, precum şi persoanelor din grupul-ţintă, care au rămas în proiect până la final, îndeplinind activităţile prevăzute.

 

Indicatorii atinşi la finalul perioadei de implementare:

u  782 de femei atrase și selectate pentru a participa la activitățile proiectului;

u  252 femei calificate în lucrător în comerț;

u  222 femei calificate în lucrător în cultura plantelor;

u  208 femei instruite în competențe informatice;

u  60 de femei instruite în competențe antreprenoriale;

u  1 aplicație tip InfoPiataMuncii creată ca instrument inovativ de incluziune pe piaá muncii;

u  10 femei sprijinite în demararea propriei afaceri;

u  1 schimb de bune practici în Spania realizat.

Vă invităm să rămâneţi alături de “O şansă pentru toţi şi toate” şi pe mai departe, în ceea ce s-a conturat deja ca o comunitate a femeilor din România preocupate de accesul pe piaţa muncii. O puteţi face prin intermediul acestui portal sau a paginii de facebook, unde ne găsiţi căutând numele proiectului.

Pe de altă parte, ne folosim de acest prilej să invităm şi pe această cale persoanele care au făcut parte din grupul-ţintă al proiectului la conferinţa de închidere "O şansă pentru toţi şi toate", care va fi susţinută în data de 10.01.2015, la Hotel Phoenicia, cu începere de la ora 09:00. (Pentru detalii suplimentare sunaţi la)

Nu uitaţi, de asemenea, să vă înscrieţi în secţiunea tip "Info Piaţa Muncii" dacă vă aflaţi în căutarea unui loc de muncă!

Sărbători fericite!

Echipa "O şansă pentru toţi şi toate"

În perioada 16.11.2015 - 21.11.2015, nouă persoane de gen feminin membre ale grupului-ţintă au efectuat alături de reprezentanţii echipei de implementare vizita destinată schimbului de bune practici.

Activităţile derulate în cadrul acestei vizite întreprinse la Murcia (Spania) au fost propuse şi organizate de reprezentanţii Centro de Studios Infer S.L., partenerul transnaţional din proiect.

Participanti la această vizită au fost persoane care provin din localitatile Malu (Judeţul Giurgiu), Roata de Jos (Judetul Giurgiu) si Vidra (Judetul Ilfov). Acestea au participat la vizită din postura de absolvente ale programului de formare care a vizat dobândirea de competente antreprenoriale.

Persoanele selectate au fost însoţite în Spania de trei reprezentanţi ai proiectului, după cum urmează: Adriana Penescu - coordonator tehnic zonal regiunea Sud Muntenia, Rodica Pipera - Facilitator rural regiunea Bucureşti – Ilfov şi Doru Gheorghiu – Expert PR şi comunicare

In prima zi a vizitei a fost efectuată calatoria în Spania, mai întâi de la Bucuresti la Madrid şi apoi la Murcia unde, în cursul serii, a avut loc o primă întrevedere cu reprezentanţii Centro de Estudios Infer S.L. Reprezentanţii partenerului spaniol au susţinut cu această ocazie o prezentare a societatii Centro de Estudios Infer S.L.

Activităţile zilei de 17.11.2015 au debutat cu o prelegere ţinută de reprezentanţii partenerului spaniol pe tema acordurilor publice / private.

Participantelor le-a fost explicat că, acum aproximativ zece ani, administratia publica locala a început realizarea acestor acorduri publice-private care au avut ca efect dezvoltarea semnificativă a activităţii economice în regiune, simultan cu calificarea masivă a resursei umane în profesii căutate pe plan local.

Centro Infer S.L., alaturi de alte trei companii au fost printre primele firme care au oferit comunitatii, în acest cadru, diverse servicii sociale, în special de formare. Printre acestea se numără construirea în cadrul unui proiect derulat cu fonduri europene a cladirii în care se desfasoara activitatile sociale pentru cetateni în Murcia, astfel de servicii fiind oferite la un pret mic, accesibil tuturor cetăţenilor.

Centro Infer deţine acum doua centre in regiunea Murcia, unul in Zarandona si unul in Cartagena.

De-a lungul timpului, şi alte primarii au preluat ideea si au deschis propriile centre, astfel că acum există in jur de 30 de centre de formare, finanţate de administraţia locală sau prin acord public-privat.

In partea a doua a zilei a fost vizitat Centrul destinat copiilor din localitatea Zarandona. Acest centru ofera educatie pentru copii până la 3 ani, respectiv diverse activitati si masa pe parcursul unei zile. Ofera, de asemenea, si servicii de consiliere parintilor, precum si de mediere si conciliere a vietii de familie. Costurile pentru un copil sunt intre 90-250 euro, in functie de serviciile alese de parinti, după cum le-a fost descris persoanelor din grupul-ţintă pe parcursul vizitei.

Centrul din Zarandona se afla la al treilea an de functionare şi in prezent administrează opt grupe de copii prin personalul angajat de Centro Infer S.L.. Capacitatea maximă a acestui centru este de 247 de copii.

Pe parcursul zilei de 18.11.2015, reprezentanţii partenerului spaniol a organizat doua vizite de studiu, prima dintre ele fiind efectuată la o ferma de producţie a uleiului de măsline, în timp ce a doua a fost întreprinsă la o podgorie, ambele în zona agricolă Murcia.
Astfel, prima dintre vizitele de studiu a fost efectuată la Olimendros Jumilla. După cum le-a fost prezentant persoanelor din grupul-ţintă, aceasta este o companie care funcţionează ca o afacere de familie. Ferma a fost infiintata in anul 1997, vizând producerea uleiului de masline. Ferma Olimendros se intinde pe o suprafata de peste 500 de hectare, cultivate cu maslini si migdali de diferite soiuri, de o calitate excelenta.
Sistemul de productie al celor sase tipuri principale de ulei de masline este unul ecologic si traditional.
Fructele sunt culese mecanic, cu masini special concepute. In mai putin de sase ore, maslinele sunt aduse la fabrica de ulei, fiind distribuite apoi pe benzi pentru a se asigura astfel transportarea lor pana la un utilaj special. Cu ajutorul acestuia, se separa maslina de frunza, după care se efectuează separarea maslinelor in functie de calitate.

Urmatoarea etapă este transportarea maslinelor catre un utilaj care le preseaza pana la obtinerea uleiului. Uleiul este ulterior depozitat în containere speciale şi este testat in laborator, verificandu-se aciditatea, umiditatea si nivelul de impuritati.

Samburii maslinelor sunt depozitati separat, unde sunt macinaţi, amestecul obţinut astfel fiind folosit drept combustibil.

Conducerea Olimendros a asigurat vizitarea cu ghid a locaţiei, pentru ca la final să fie organizată o degustare a variatei game de ulei de masline produse de această companie. In a doua parte a zilei, a fost vizitată Crama “Elena”, din Jumilla, tot o afacere de familie cu o bogată traditie.
Această companie deţine o podgorie şi o fabrica de vinuri, bazele afacerii fiind puse in 1948. Familia care deţine afacerea este la a treia generatie de producători de vinuri si pastreaza încă vechile depozite de vin, organizate ca spaţii de vizitat.
Cel mai popular vin produs de “Elena” este cel din soiul de struguri “Monastrel”, din care se obţine si un vermut de foarte bună calitate.

“Monastrel” este un soi care nu are nevoie de foarte multă apa, deoarece radacinile acestei vite de vie sunt foarte adanci. Are însă nevoie de mult soare, astfel obtinându-se o aroma foarte dulce.

“Cabernet Sauvignon”, un alt soi produs de crama “Elena”, este pretabil spre a fi cultivat în zone umede si racoroase, dar se cultiva si aici, chiar daca in regiunea Murcia ploua maximum 50 de zile pe an. Acest lucru se datoreaza unui foarte bun sistem de irigatii, în cadrul căruia se transforma apa menajera in apa pentru irigat.

Pe lângă cele trei tipuri de struguri, în ferma “Elena” se mai cultivă masline si migdale.

Unul dintre principiile aplicate la “Elena” este acela că nimic nu se pierde! Astfel, coaja si semintele strugurilor sunt folosite la fabricarea de alcool, dar si pentru obţinerea de biocombustibil, în timp ce ciorchinele se foloseste ca ingrasamant.
90% din lemnul butoaielor folosite pentur depozitarea vinului este adus din Franta, restul de 10 % fiind importat din America. Unele butoaie sunt fabricate din lemn adus din Romania.
În cursul zilei de 19.11.2015, a patra din cadrul vizitei de schimb de bune practici efectuată la Murcia, persoanele din grupul-ţintă şi reprezentanţii echipei de implementare au participat, sub organizarea partenerului transnational la: Conferinta cu tema “Egalitatea in mediul social actual”, vizita la Serviciul social al femeilor din cadrul primariei Murcia, vizita la Asociatia de ghizi turistici din regiunea Murcia, vizita turistica cu ghid,organizata in Murcia, precum şi la o masa rotunda în care s-au tras concluziile acestor activităţi.
A fost susţinută, de asemenea şi o întalnire cu reprezentanta serviciului social al femeii din cadrul primariei Murcia.

Serviciul social al femeilor din cadrul primariei Murcia promoveaza în primul rând efortul de identificare a necesitatilor femeilor din localitatea spaniolă.

În cadrul acestuia se lucreaza cu mai multe asociatii de femei din toata regiunea Murcia, primaria oferind spatiile sale acestor asociatii sub forma a ceea ce este denumit Centro de las Mujeres.

Serviciul social ofera informare si asistenta cetatenilor referitor la egalitatea de şanse pe criterii de gen, dar si un program prin care sunt monitorizate situatiile de violenta domestica. Serviciul social al primariei ofera sprijin femeilor abuzate din momentul in care acestea cer ajutorul şi pana la finalizarea procesului în justiţie, daca este cazul.

Activităţile au continuat cu vizita la Asociatia Ghizilor Turistici din Regiunea Murcia, ocazie cu care a fost organizat şi un tur al orasului Murcia, în cadrul căruia un ghid a prezentat istoria localităţii. Persoanele din grupul-ţintă au aflat astfel că oraşul se regăseşte intre doua zone de coastă la marea Mediterană extrem de promovate turistic (Blanca si del Sol), fiind resedinta regiunii autonome cu acelasi nume.

Ariile pedestre acopera mare parte din orasul vechi, situate in jurul strazilor Plateria si Traperia. Murcia beneficiaza de o placuta clima mediteraneana, respectiv ierni blande si veri uscate.

În a cincea zi a schimbului de bune practici efectuat în Spania au fost întreprinse următoarele activităţi: Dezbatere cu tema “Rolul femeii in dezvoltarea mediului economic si poziţionarea femeii faţă de antreprenoriatul actual”, masa rotunda pentru identificarea de concluzii în urma vizitei care a vizat asigurarea schimbului de bune practici şi înmanarea diplomelor de participare la activitatile schimbului de bune practici.
Maria Dolores, reprezentanta a primariei Murcia, a prezentat cu această ocazie cateva iniţiative antreprenoriale din Murcia, precum şi etapele elaborarii unui plan de afacere. A descris, de asemenea, riscurile si beneficiile unui antreprenor în Spania.
Au fost prezentate şi programele de sustinere a persoanelor care vor sa porneasca propria afacere în regiunea Murcia. Astfel, persoanele din grupul-ţintă au avut ocazia să afle că în Spania exista un program de garantii pentru tinerii pana la 30 de ani, prin care se oferă un ajutor financiar pentru cei care au o idee de afacere si vor sa o puna in practica. Acelasi gen de program este derulat si pentru femei.
Un alt aspect relevant este acela că în Spania se aloca sprijin social si de formare pentru somerii de lunga durata, dar si pentru emigrant.
Ziua s-a incheiat cu inmanarea diplomelor de participare la vizita de schimb de bune practici si cu o sesiune de impresii pe marginea activităţilor efectuate.
Ziua de 21.11.2015 a fost dedicata transportului din Murcia la Madrid, cu autocarul, şi apoi cu avionul pana la Bucuresti.
Le mulţumim participantelor la această vizită pentru disponibilitatea şi deschiderea de a participa la activităţile derulate!

MIHAELA STROE, este doctorand, sociolog, speaker motivational, autor si specialist în comunicarea nonverbala iar „Forbes România” scrie despre ea ca este „Românca ce si-a facut un business din tehnicile agentilor FBI”. 

Mihaela, pe care de asemeni am avut ocazia sa o cunosc in cadrul ediliilor Business Days, a creat prima revista on-line româneasca despre comunicarea nonverbala, „Nonverbal.ro Magazine”. Din 2002, conduce propria companie, „Acta Nonverbal”, oferind servicii de consultanta în comunicare (verbala si nonverbala). 

Activitatea de antreprenor si-a început-o acum zece ani. Ceea ce a marcat-o – si a transformat-o – pe parcurs este contactul direct cu mediul de afaceri. Considera ca a atins un nivel înalt în domeniu, dar si ca mai are foarte multe de învatat de la cei din jur. De aceea, priveste cu mare atentie la persoanele care au reusit si care au un anumit statut în business, si se ghideaza dupa principiile lor.

Mihaela este partener si in proiectul Business Coach, specializat in programe de dezvoltare organizationala si a resurselor umane. Business Coach ofera servicii de consultanta (coaching, auditul culturii organizationale), programe de dezvoltare profesionala, teambuilding, scoli de vara si programme customizate.

Din 2006 se ocupa de proiectul www.euroconcurs.ro, unde pregateste romanii care vor sa lucreze in institutii europene, realizand un program de training specializat pe cele 8 competente profesionale cerute de UE si sustine sesiuni de coaching pentru pregatirea motivatiei si a interviului de recrutare/ selectie finala.

Este pasionată de voluntariat si activeaza in doua ONG-uri: in Junior Chamber International Romania (unde a detinut functia de Presedinte National pentru anul 2011) şi SOS Satele Copiilor.

SURSA: www.aisucces.ro

Doina Cepalis este o femeie de afaceri pe care cei de la Business Magazin au numit-o „Antreprenoarea care i-a scos pe chinezi de pe piata„, pe cartea de ei vizita regasindu-se cinci unitati de productie, toate raspândite în nordul Moldovei, exporturi în 52 de tari si circa 1.000 de angajati!!!

 

Doina Cepalis a început sa produca la uzina din Pascani, unde initial se faceau produse din in si cânepa, centuri de siguranta si scaune auto pentru copii. Cu utilajele frantuzesti si în sistem lohn cu Team Tex, Te-Rox Prod a ajuns, în 2007, la o cifra de afaceri de 230.000 de euro, dar în numai cinci ani, în 2012, încasarile au urcat ametitor la circa 25 de milioane de euro, iar Doina Cepalis a renuntat la lohn.

 Doina Cepalis este licentiata din 1983 ca economist, specializarea finante – contabilitate, la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi. Dupa terminarea studiilor, Doina Cepalis a fost contabil la doua firme.

Dupa Revolutie, când avea 29 de ani, Doina Cepalis a participat la înfiintarea a patru societati pe actiuni: Moldova SA, Siretul SA, Casa Romascana SA si Favorit SA, toate desprinse din Întreprinderea Comerciala de Stat Marfuri Alimentare si Alimentatie Publica Roman. Doina Cepalis a fost director economic, iar apoi director general si administrator pâna în 2000 la S.C. Moldova SA.

Un prag important pentru Doina Cepalis a fost în 2000, când a cumparat o fabrica de in din Pascani cu 600 de angajati si o tehnologie din anii ’50.

Sase ani mai târziu, odata cu intrarea chinezilor pe piata europeant a textilelor, fabrica a dat faliment, iar Doina Cepalis s-a vazut nevoita sa se „redefineasca”. Cu un capital de plecare de 10.000 de euro, a construit compania Te-Rox Prod, care a început sa functioneze în aprilie 2007. Gasise o nisa compatibila cu fabrica de la Pascani si a început sa produca scaune de masini pentru francezii de la Team Tex din Franta. La început lucra în lohn, dar din 2008 Doina Cepalis a renuntat si a început sa fabrice în nume propriu huse si centuri de siguranta pentru fabricarea de scaune auto pentru copii. Cifra de afaceri a crescut de la 230.000 de euro în 2007 la 20 de milioane de euro în 2010.

Am luptat cinci ani si am reusit. Am reusit de frica. Mi-era frica sa nu pierd tot, de umilintele pe care trebuie sa le suporti daca pierzi. Nu am cedat niciun moment, am stat câte 14 ore în fabrica si mergeam direct de acolo la întâlniri în Paris, New York si chiar Japonia.”

Ca femeie antreprenor, trebuie sa schimbi preconceptii si sa faci multa munca de convingere. Eu nici nu sunt într-un domeniu feminin si nici nu sunt în Bucuresti, asa ca fac eforturi mari sa ramân în zona feminitatii. E greu sa te impui, dar am reusit cumva”, susţine Doina Cepalis.


SURSA: www.aisucces.ro

S-a născut într-o familie modestă, de ţărani, a lucrat într-o fabrică de textile şi a efectuat zeci de salturi cu paraşuta. A fost una dintre cele cinci femei recrutate, în secret, pentru o misiune ce urma să schimbe istoria. După şapte luni de antrenamente intense, rusoaica Valentina Tereşkova a bătut record după record. Ea a fost prima femeie în spaţiu, prima şi singura femeie în spaţiu care a efectuat un zbor individual şi primul civil în spaţiu.

Succesul său a fost ascuns însă chiar şi de familia ei, până în momentul în care oficialii ruşi au fost pregătiţi să-l facă public întregii lumi.

Valentina Tereşkova a decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan în vehiculul spaţial sovietic Vostok-6. Avea doar 26 de ani când a ajuns pe orbita Pământului, pe 16 iunie 1963, şi a devenit eroină naţională.

Cu două zile înainte, capsula Vostok-5, pilotată de cosmonautul Valeri Bykovski, ajunsese şi ea pe orbită. Cei doi ruşi au avut astfel posibilitatea de a discuta între ei pe parcursul misiunii în spaţiu.

Misiunea Valentinei Tereşkova a durat trei zile, perioadă în care a efectuat 48 de rotaţii în jurul Pământului. Zborul s-a derulat însă cu unele dificultăţi, dezvăluite abia după prăbuşirea URSS. În primul rând, o eroare tehnică, ulterior corectată, a făcut vehiculul femeii să se depărteze din ce în ce mai mult de Pământ. Casca o stângea de cap pe femeie, iar costumul de astronaut o rănea la un picior.

La aterizare, Valentina Tereşkova a pierdut comunicaţiile cu cei de la sol şi s-a catapultat din capsula sa deasupra Munţilor Altai din Siberia, lucru obişnuit pentru astronauţii vremii. Ea a fost găsită după 5 ore de la aterizare, la zeci de kilometri de locul stabilit şi s-a lovit puternic la nas din cauza căştii pe care o purta, motiv pentru care a fost fardată puternic la primele apariţii în public pentru a masca acest mic accident.

Femeia s-a căsătorit, la câteva luni după ce a revenit din misiune, cu astronautul Adrian Nicolaiev, a devenit un membru proeminent al Partidului Comunist şi a rămas activă pe scena politică şi după căderea Uniunii Sovietice. Acum are 77 de ani şi se gândeşte să mai plece încă o dată în spaţiu cu destinaţia Marte.

 SURSA: www.descopera.ro

Timpul începe să se măsoare în zboruri, destinaţii ca Las Vegas, Miami sau Hong Kong devin doar alte puncte pe harta curselor iar ştirile internaţionale de la televizor capătă o cu totul altă însemnătate după ce zilnic interacţionezi cu oameni din alte locuri, mărturiseşte Ana G., 30 de ani, absolventă a Facultăţii de Sociologie din Bucureşti, care a lucrat timp de doi ani ca însoţitoare de bord la o companie aeriană din Golf.

 

Odată recrutată şi ajunsă în Doha (Qatar), am intrat într-o sesiune de traininguri de două luni. Şase zile pe săptămână, timp de 8-9 ore pe zi, am făcut traininguri. După ce se încheie formalităţile de zbor şi se iau toate avizele şi atestatele, am început să zbor iar din momentul acela totul devine rutină”, spune fosta însoţitoare de bord, care s-a întors în ţară după ce a ajuns în oraşe ca Tokyo, Las Vegas, New York, Melbourne, Johannesburg, Beijing, Miami, Bangkok, Jakarta sau Moscova. În total, în cei doi ani de zile cât a lucrat ca însoţitoare de bord, a văzut oraşe din 47 de ţări din Africa, Australia, America de Nord, Asia şi Europa. Singurul continent pe care nu l-am văzut este America de Sud. Am o hartă, unde am punctat toate destinaţiile în care am fost.Spre America de Sud sunt zboruri foarte grele, foarte lungi, precizează Ana.

Fosta însoţitoare de bord subliniază că este un sentiment aparte de libertate să ştii că poţi pune puncte pe hartă şi este suficient să conturezi un plan pentru a ajunge acolo:Nu ai îngrădiri legate de transport, datorită facilităţilor oferite de companie. Nu ai îngrădiri financiare pentru ca salariul îţi permite acest lux oricând îl doreşti. Şi este minunat să simţi cum poţi să îţi desenezi propria hartă, spune ea.

Salariile atractive dar şi posibilitatea de a călători în toată lumea îi determină pe români să aplice pentru un job în cadrul transportatorilor aerieni străini.

În ultimii patru ani, companiile aeriene arabe s-au orientat şi spre piaţa locală pentru a face recrutări. Cei mai mulţi angajaţi români, 688 de persoane (din care 534 fac parte din echipajul de bord -însoţitori de bord şi piloţi) , îi are compania aeriană Emirates, cu venituri de circa 20 miliarde de dolari anual.

La începutul acestui an companiile aeriene Etihad Airways  şi  Qatar Airways,  cu 15 milioane de pasageri la nivel internaţional, au organizat un proces de recrutare în România.

Dacă în România salariul unei însoţitoare de bord începe de la 1.500 de lei (340 de euro), în străinătate depăşeşte 1.000 de euro net pe lună: “Salariul începea de la 1.300 de euro pe lună net şi puteam ajunge la 2.000 de euro în funcţie de numărul de ore zburate, spune ea.

Deşi compania aeriană suporta toate costurile cu cazarea în Doha şi utilităţile, fosta însoţitoare de bord precizează că viaţa în oraşul arab este scumpă. Viaţa este extrem de scumpăîn Doha. Deşi ai apartamentul asigurat de companie, singura grijă fiind ce mănânci, nu poţi să pui deoparte cât ţi-ai propus. Dacă vrei să ieşi în oraş totul este foarte scump, alimentele sunt şi de trei ori mai scumpe ca în România, subliniază ea.

Există şi câteva reguli pe care însoţitorii de bord trebuie să le respecte: 12 ore obligatoriu de stat în casă înaintea fiecărui zbor, o anumită oră de venit acasă în fiecare noapte, clădiri separate pentru fete şi băieţi, restricţii în privinţa relaţiilor între angajaţi.

Chiar şi aşa, jobul de însoţitor de bord rămâne unul atractiv pentru cei care doresc să vadă toată lumea.

Oamenii care sunt pasionaţi de călătorii pot face acest job, altfel este o corvoadă. Când postezi poze pe Facebook pare frumos, toată lumea vede că ai aterizat în Maldive sau Seychelles, dar între timp am mai fost de două ori în India şi Pakistan, unde au fost atentate. În ţările cu risc crescut nu ai voie să ieşi din hotel, spune Ana.

Un insoţitor de bord are cel puţin 12 zboruri pe lună, din care îşi poate alege doar trei sau cinci  destinaţii spre care vrea să zboare, potrivit ei.

Singurul aspect care rupe rutina este căîţi poţi alege să zbori în câteva destinaţii în care vrei. Dintr-o lună normală cam 22-25 de zile eşti plecat. Cele mai frumoase destinaţii spre care am zburat. mi-a plăcut tot.Toată lumea măîntreabă de când am ajuns ce mi-a plăcut cel mai mult. Iubesc Chicago, am fost la New York şi nu am rămas neaparat impresionată. Mi-a plăcut China, am avut ocazia să  merg la Marele Zid chinezesc, a fost în top trei experienţe, a precizat ea.

Marele dezavantaj cu care vine acest job, potrivit Anei, este că nu îţi poţi clădi o viaţă socială. Toate relaţiile sunt superficiale şi conjuncturale, puţine pot fi aprofundate. Dezrădăcinarea este cel mai mare minus. Este greu să fii singur atât de departe de casă, să faci multe compromisuri în viaţa ta socială din cauza lipsei de timp. Să mergi în sute de locuri frumoase şi totuşi să te simţi singur. Cu toate astea, aş recomanda oricui are puţin curaj să încerce să facă această meserie. Printre provocările cu care se confruntă însoţitorii de bord sunt cele în relaţia cu pasagerii, experienţele urâte sunt pe de o parte date de zilele urâte pe care ţi le provoacă dorul de casăşi distanţa faţă de tot ce îţi este drag, iar pe de altă parte unii pasageri care pot da o notă negativă zborului tău. De exemplu, sunt oameni care devin foarte vocali dacă nu primesc varianta de meniu pe care o doresc”, precizează Ana.

Înveţi multe lucruri despre diferenţa de cultură, despre ţările din lumea a treia, călătoreşti atât de mult încât ajungi să dai o altă interpretare ştirilor de la TV, spune ea. Ce am învăţat? Pot spune fără dubiu că cel mai mare beneficiu al acestei experienţe a fost maturizarea în ceea ce priveşte înţelegerea diferenţelor dintre culturi.

În ce constă procesul de recrutare?

Companiile aeriene din Golf caută periodic însoţitori de bord din România, postând anunţuri pe propriul lor site. Contează mult empatia cu cel care recrutează. Selecţia se face în funcţie de cât de multă stăpânire de sine ai, este un element edificator în acest job. Probabil că există un profil pe care îl caută dar nu l-aş putea prezenta”, precizează Ana.

Ea mărturiseşte că nu s-a gândit niciodată la acest job ca la unul potenţial:Nu mi s-a părut căîntrunesc condiţiile. Trebuie să ai câteva caracteristici, de exemplu să fii înalt. De când eram în facultate  şi am început să lucrez îmi strângeam bani pentru călătorii. Era un <must> pentru mine să fac măcar o vacanţăîn străinătate, altfel este ca şi cum stai într-un pătrăţel şi nu înţelegi ce se întâmplăîn afara graniţelor, ceea ce mi se pare neevolutiv. Oportunitatea de-a mă angaja la o companie aeriană a venit într-un moment necăutat. Stăteam la o bere cu un prieten şi povesteam ce am face noi dacă nu ne-am ocupa de activitatea din prezent. El voia o afacere cu biciclete şi asta a făcut iar eu i-am zis că trebuie să fie ceva legat de călătorii iar după două zile mi-a trimis un link cu anunţul de recrutare al companiei aeriene, tot el s-a ţinut de capul meu să merg la interviu. Nu am fost convinsă că vreau să fac asta până în ultimul moment. A fost un gest oarecum impulsiv".

 SURSA: www.zf.ro

Patru ore şi 20 de minute. De atât a avut nevoie Kathrine Switzer pentru a termina unul dintre cele mai mari maratoane organizate în lume, cel de la Boston. Reuşita ei a schimbat faţa lumii sportive şi le-a încurajat pe femei să participe fără teamă la competiţii care până atunci erau dedicate exclusiv bărbaţilor.

Kathrine Switzer avea 19 ani atunci când i-a venit ideea nebunească de a participa la un maraton dedicat exclusiv bărbaţilor în ultimii 70 de ani. În 1967, era studentă la jurnalism la o universitate din New York şi, fiind pasionată de sport, se antrena, neoficial, cu echipa de cross a instituţiei de învăţământ care era alcătuită în totalitate din bărbaţi.

Antrenorul ei, Arnie Briggs, era un adevărat veteran al maratonului de la Boston şi îi povestea mereu cum e să participi la o cursă de o asemenea magnitudine. După o astfel de discuţie, Switzer l-a întrebat dacă ar putea să alerge şi ea la Boston. Iniţial, antrenorul a respins vehement ideea tinerei şi i-a explicat că femeile sunt prea fragile pentru a intra într-o astfel de competiţie.

Tânăra a insistat şi l-a convins să o antreneze. Timp de trei săptămâni, Kathrine Switzer s-a pregătit din greu pentru cursa vieţii ei. Aşa a reuşit să îl convingă pe Briggs că are toate calităţile necesare pentru a participa la maratonul de la Boston. S-a înscris în competiţie cu numele K.V. Switzer, care nu-i dădea de gol sexul, a plătit taxa de participare şi la scurt timp a plecat la Boston, alături de Briggs, de un membru al echipei de cross cu care se antrena şi de iubitul său Tom Hiller, jucător de fotbal american, cunoscut şi pentru performanţele sale la aruncarea cu ciocanul.

"Nu ştiam că voi face istorie. Nu alergam la Boston pentru a demonstra ceva. Eram doar un copil care voia să participe la primul lui maraton", a declarat Switzer.

Cei patru s-au prezentat la linia de start, alături de mai bine de 700 de persoane, iar tânăra Kathrine Switzer a fost încurajată de numeroşi participanţi, toţi bărbaţi, fericiţi că în competiţie se avântă şi o femeie.

După câţiva kilometri de la startul maratonului, vehiculul cu care era transportată presa de-a lungul traseului i-a ajuns din urmă, iar jurnaliştii au observat femeia care alerga cot la cot cu bărbaţii. Dintr-o dată, vehiculul a fost oprit, iar un bărbat a coborât din el şi a început să alerge după Kathrine Switzer.

Iniţial, acesta a prins-o de mână, iar tânăra a crezut că este doar un spectator mai îndrăzneţ, apoi i-a văzut figura mânioasă. Bărbatul, managerul cursei, era furios că o femeie se încrisese la maraton, aşa că a atacat-o şi a încercat să îi rupă fâşia cu numărul de participare la comperiţie. Antrenorul ei a încercat să îl convingă să o lase în pace, dar nu a avut succes, aşa că iubitul lui Switzer s-a năpustit asupra lui şi l-a doborât la pâmânt. Speriată, femeia a fugit cât a putut de repede de la faţa locului. Întreg incidentul s-a petrecut chiar în faţa presei, care a continuat o bună bucată de drum să o urmărească şi să o întrebe, ce încerca să demonstreze prin îndrăzneala ei de a participa la o competiţie masculină.

După câţiva kilometri, în care femeia nu s-a oprit de alergat, iubitul acesteia a realizat că din cauza ieşirii sale de mai devreme nu va mai putea să îşi îndeplinească visul de a fi selectat în echipa olimpică pentru proba de aruncat cu ciocanul. El s-a supărat, şi-a rupt numerele de competiţie şi a plecat.

Antrenorul tinerei a încurajat-o să nu se oprească şi, în cele din urmă, Kathrine Switzer a trecut linia de final a maratorului de la Boston.

Încrâncenarea sa de a termina cursa a fost un exemplu pentru alte femei şi astfel, în 1972, la 5 ani de la maratonul ei, tinerelor li s-a permis oficial să participe la competiţia de la Boston. Ea a organizat, totodată, o campanie de includere a maratonului pentru femei pe lista jocurilor olimpice. Iniţiativa ei a fost încununată de succes.

SURSA: www.descopera.ro

Sofia Merchetner, în vârstă de 14 ani, devenită noua imagine a casei de modă Dior este întruchiparea Cenusăresei din poveşti, potrivit Daily Mail.

Merchetner ani a trăit mult timp într-un cartier sărac din Tel Aviv, într-o casă subvenţionată de stat. Mama ei care lucra două slujbe pentru a putea-şi întreţine familia, iar Sofia dormea pe o saltea alături de fratele şi sora ei. Familia ei era atât de săracă, încât nu-şi putea permite nici măcar o pungă cu cereale pentru micul dejun.

Cariera controversată a Sofiei a început întâmplător când a  fost vazută de un agent de modelling israelian. "Când am văzut-o pentru prima dată am ştiut că este specială", a spus Roberto Ben Shoshan, fondatorul agenţiei de modeling Roberto. 

Sofia împreună cu Rotem Gur, CEO-ul Roberto, a zburat cu avionul la Paris pentru o audiţie şi o şedinţă foto însă a fost refuzată pe motiv că era prea tânără. Cei doi au decis să se plimbe prin magazinele din Paris. Norocul a fost că în magazinul Christian Dior, Gur a recunoscut pe cineva. Era Raf Simons, designer-ul Dior. Simons a fost impresionat şi a promis să o ajute. Câteva săptămâni mai târziu, Sofia Merchetner a primit un telefon de la agentul israelian. Dior îi oferea un contract pe doi ani în valoare de 170.000 de lire sterline.

Angajarea ei de către Dior nu a trecut neobservată şi mai multi oameni au zis că este prea mică pentru a fi angajată. Agentul ei a apărat-o spunând că este mereu supervizată.

Sofia a marturisit ca intenţionează să-şi continue studiile, în ciuda celor patru drumuri pe an la Paris pe care le are de făcut."Este foarte important pentru mine să merg la şcoală. Sunt încă foarte tânără şi mă aştept să fiu supervizată până la vârsta de 18 ani" a spus ea.
În ceea ce priveşte banii, Sofia a spus că i-a dat pe toţi mamei sale şi că vrea să se mute într-un apartament mai mare, unde să aibă propria ei camera.

 

 SURSA: www.businessmagazin.ro

Indira Ghandi a făcut parte dintr-o veche familie de brahmani din Khasmir, membri ai castei sacerdotale (preoţeşti), considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene. Ea a servit drept prim-ministru al Indiei preţ de patru mandate în perioada 1966-1977 şi, din nou, între 1980 şi 1984, an în care a fost asasinată.

Născută pe 19 noiembrie 1917, Indira Ghandi a fost fiica primul premier din istoria Indiei, Jawaharlal Nehru, şi mamă a altuia, Rajiv Gandhi. Tatăl ei a fost, de altfel, unul dintre fondatorii şi liderii Mişcării de Independenţă a Indiei.

Încăpăţânată şi foarte inteligentă, Indira a primit o educaţie de excepţie, urmând cursurile unor şcoli elveţieni, iar apoi ale Colegiului Somerville, Oxford. După moartea mamei sale, în 1936, Ghandi ca un fel de amfitrioană a tatălui, învăţând să cultive relaţii diplomatice cu marii lideri ai vremii.

Cariera politică

Ghandi a fost aleasă preşedinte a Congresului Naţional Indian în 1960. După moartea tatălui său, ea fost numită ministru al informaţiei. Când succesorul tatălui său a murit subit, în 1966, Ghandi a fost numită de congres prim-ministru al Indiei, al treilea din istoria statului şi prima femeie care avea să ocupe această funcţie.

Ea i-a surprins pe colegii tatălui său, conducând cu o ”mână de fier” şi eliberând din funcţie oficiali de rang înalt. Contribuţia guvernului condus de Ghandi în domeniul agriculturii a fost salutată de populaţia indiană care a privit-o pentru o perioadă de timp drept o veritabilă eroină.

Succesul diplomatic

În 1971, armata pakistaneză a comis acte violente împotriva populaţiei din estul statului. Aproape 10 milioane de persoane s-au refugiat în India. Ghandi l-a invitat pe preşedintele pakistanez la Shimla, pentru discuţii.

Cei doi au ajuns la o înţelegere, de a rezolva conflictul legat de Kashmir într-o manieră paşnică. Munca sa s-a concretizat ani mai târziu prin înfiinţarea naţiunii independente Bangladesh.

Totodată, Ghandi a condus o mişcare ce avea să fie cunoscută drept Revoluţia Verde, un efort menit să rezolve insuficienţa cronică de mâncare, în special în rândul fermierilor săraci din regiunea Punjab. Prim-ministrul a decis să diversifice culturile, dar şi să exporte mâncarea pentru a crea locuri de muncă şi a asigura o sursă de hrană.

Asasinarea

Anii de guvernare ai Indirei Ghandi au fost marcaţi de problemele legate de regiunea Punjab, împărţită în 1947 între India şi Pakistan. Acolo a fost numit în funcţie Jarnail Singh Bhindrawale, un lider religios local, alungat după ce acţiunile sale au devenit violente. În septembrie 1981, Bhindrawale a fost arestat şi eliberat din lipsă de dovezi. După ce a fost pus în libertatea, el şi-a mutat cartierul general la Guru Nanak Niwas, un templu indian.

Deranjată de răspândirea militanţilor din grupul lui Bhindrawale, Gandhi a dat permisiunea armatei să pună în aplicare Operaţiunea Blue Star să-l captureze pe Bhindrawale şi pe militanţii săi pe 3 iunie 1984. Mulţi hinduşi au fost furioşi de invadarea locului sfânt, care rămâne controversat şi astăzi. Peste 20.000 de civili au fost ucişi în acest atac.

Pe 31 octombrie, 1984, 2 dintre gărzile de corp ale Indirei Gandhi, Satwant Singh şi Beant Singh, au asasinat-o în grădina reşedinţei Primului Ministru.

Sursa: www.descopera.ro

Clujeanca Anda Gânscă (27 de ani), fondatoarea platformei sociale Knotch, apare în Topul Forbes SUA 2016 al tinerilor de succes care au sub 30 de ani. Gânscă a fost inclusă în top la categoria marketing and advertising. De asemenea, în top apar şi John Boyega – actorul principal din „Războiul Stelelor – Trezirea Forţei”, cântăreţul Nick Jonas, bloggerul Kristina Bazan sau fotbalistul Sergio Aguero.

Jurnaliştii Forbes SUA au selectat 600 de persoane dintr-o listă de 15.000 de tineri antreprenori, lideri creativi şi vedete consideraţi „cei mai buni dintre cei mai buni” în 20 de domenii de activitate, de la sportă, artă până la finanţe, sanatate sau ştiinţă.

Anda Gânscă se află pe locul 10 în topul dedicat domeniului „Marketing şi Publicitate”.

Ea a plecat la 18 ani din Cluj-Npoca pentru a studia la Stanford. După absolvire, a creat o aplicaţie de analiză statistică despre care presa internaţională spune că va revoluţiona pieţele globale ale publicităţii şi ale media online.

Voiam să studiez în străinătate, am găsit prin Google Search 15 universităţi din toată lumea şi am aplicat la toate“, îşi aminteşte Anda Gânscă, CEO - ul platformei sociale pentru opinii Knotch, modalitatea prin care şi-a hotărât destinul, în Cluj-Napoca, la 18 ani. Opt ani mai târziu, tânăra îşi conduce maşina spre biroul ei din Silicon Valley, acordând în acelaşi timp la telefon interviul pentru Business Magazin în română, cu o combinaţie de accent ardelenesc şi american.

Este una dintre zilele ei aglomerate, în care seara pleacă spre New York, unde se află cel de-al doilea birou al companiei. Gânscă este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Veniturile companiei nu sunt publice, iar Gânscă este discretă în ce priveşte cifrele legate de aceasta, din cauza clauzelor de confidenţialitate convenite împreună cu partenerii implicaţi, însă publicaţiile internaţionale vorbesc despre o finanţare de 1,5 milioane de dolari de la Universitatea Stanford şi  companiile de investiţii Great Oaks Venture Capital şi Greylock Partners obţinută în 2013.

Anul acesta, platforma a mai obţinut o finanţare de 4 milioane de dolari de la aceiaşi investitori, la care s-a adăugat şi banca de investiţii Allen & Company, potrivit Crunch Base. Tânăra povesteşte că, în urma aplicaţiilor sale din 2007 (anul când a absolvit liceul în Cluj-Napoca), a fost acceptată la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii, însă prima sa opţiune era studiul filosofiei în cadrul universităţii Brown. Un telefon primit de la o profesoară a universităţii Stanford din California a determinat-o să îşi schimbe alegerea iniţială.

„Asta este o şcoală de antreprenori, tu eşti antreprenor, trebuie să vii aici", îşi aminteşte ea discuţia avută cu profesoara, de la care primise de altfel primul telefon din SUA. Pasionată de informatică şi de matematică de când se ştie, la Stanford a descoperit o nouă disciplină: statistica. „Când m-am dus la primul curs avansat de statistică, eram singura studentă din sală pasionată de ce ne povestea profesorul, aşa că am hotărât că trebuie să fac ceva în sensul acesta". A început cu Stanford U.S. – Russia Forum, un forum la conceperea căruia a lucrat în timpul unui semestru de studii la Moscova şi care avea scopul de a găzdui schimbul de idei dintre ruşi şi americani. Nu a durat mult timp pentru ca ideea Knotch să se materializeze, iar după absolvire, în 2011, Gânscă era pregătită de antreprenoriat, după cum anticipase şi profesoarea ce o invitase.

A început să se uite la piaţă „cu ochiul unui investitor" şi a realizat că în acel moment nu există modalităţi eficiente de a strânge date, în contextul în care discuţiile despre big data sunt din ce în ce mai populare. Cu ajutorul unui avocat, dar şi după ce a scris un plan de afaceri de 150 de pagini şi a zburat în România pentru a discuta cu ambasada, a reuşit să îşi obţină viza E2 necesară şi statutul de antreprenor în SUA.

„Este o diferenţă între a avea ideea şi a crea compania, apoi un business, există mai multe stagii. În ultimii doi ani, am crescut şi eu ca lider, dar şi compania ca viziune strategică“, spune Anda Gânscă, referindu-se la modul cum a evoluat compania sa după înfiinţare. Aceasta a devenit o unealtă nouă în domeniul advertisingului, utilă în contextul în care marile branduri au realizat că reclamele tradiţionale de tip banner folosite pe site-urile unor publicaţii nu funcţionează, au o rată de click de 0,1%, or, aceasta nu este o modalitatea ideală de a ajunge la audienţă şi de a o convinge de un anumit mesaj. Gânscă a observat că marile companii trec printr-o schimbare de mentalitate, iar modul cum investesc banii în crearea de conţinut se axează pe un conţinut similar cu cel editorial. În contextul în care ei investesc în a crea acest tip de conţinut, au nevoie de o modalitate de a studia impactul pe care îl are un mesaj transmis în acest fel. Prima modalitate este de a interacţiona direct cu audienţa.

Prin intermediul Knotch, ei analizează comportamentul utilizatorilor pe platformele publicaţiilor media, colectează datele legate de acest comportament şi oferă o viziune de ansamblu asupra gradului de participare a audienţei. „A înţelege dacă un articol are efectul scontat este complex, există date care ţin de modul în care participă, dacă sunt atât de prinşi de conţinut încât să răspundă, timpul petrecut, numărul de share-uri şi comportamentul pe reţelele sociale“. Potrivit lui Gânscă, platforma are trei tipuri de clienţi: marile branduri, plătitoarele de conţinut autorizat, agenţiile de advertising care lucrează cu marile branduri, cât şi publicaţiile, cu care lucrează într-un sens invers, aplicaţia ajutându-i să înţeleagă pe cei care au plătit pentru realizarea conţinutului că acesta s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.

Dacă mai întâi s-a concentrat pe conceperea produsului, spune că ultimele şase luni le-a dedicat creşterii businessului.  În prezent, compania pe care o conduce are două birouri, unul în San Francisco, dedicat echipei de produs, şi altul în New York, locul de unde o echipă se ocupă de relaţiile cu clienţii, marketing şi PR. Spune că nu stă mai mult de două săptămâni într-un loc. În cadrul echipei lucrează în prezent zece angajaţi. „Nu îmi place foarte mult să cresc echipa, sunt obsedată de a crea cât mai mult impact cu cât mai puţine resurse, toţi sunt foarte talentaţi, fiecare inginer stie sa codeze în toate limbajele de programare posibile“, spune ea referindu-se la cei zece angajaţi care, potrivit ei, au mai multe naţionalităţi: sunt din SUA, Slovacia, Australia, Franţa, cât şi din România.  

Recent, tânăra a fost nominalizată în lista publicaţiei americane Inc a celor mai promiţători antreprenori, listă în care a stat alături de Mark Zuckerberg şi de Elizabeth Holmes. „Este mai mult o recunoaştere a eforturilor, nu neapărat a succesului, am mulţi prieteni care au apărut aici, este apreciat faptul că avem curajul  de a crea start-up-uri care să se lupte cu cele mai mari companii, despre asta este vorba, despre nişte copii care se luptă cu giganţii din industrie şi cât de cât câştigă".

În ce priveşte planurile sale viitoare, ele nu se limitează la dezvoltarea Knotch, pentru care ar vrea să mărească aplicabilitatea către lumea medicală. „Îmi doresc să creez un impact mare în lumea asta, într-un fel sau altul, o să mă concentrez pe analizat date, mă fascinează comportamentul uman şi modul cum putem rezolva probleme fundamentale". Şi-a propus astfel să se concentreze pe prelungirea vieţii umane.

„Există avansuri ale conceptului de a trăi mai mult şi mai bine, diferite tratamente, asta caut să găsesc şi eu. Dacă aş căuta bani sau faimă, calea ar fi mult mai scurtă. Când mă aşez la o masă cu toţi antreprenorii pe care îi cunosc, vorbim de impactul pe care îl creăm şi nu despre premii sau altceva.“ România nu se află între planurile sale de afaceri, dar vine totuşi aici o dată la două luni pentru a o vedea pe mama sa şi, uneori, în calitate de speaker în cadrul unor evenimente. În curând va participa la evenimentul Techsylvania dedicat antreprenorilor IT din Cluj-Napoca, unde va vorbi alături de antreprenori precum Florin Talpeş (Bitdfefender), Andrei Dunca (Liverail) sau Flaviu Simihăian (iMedicare). „Când vorbesc în faţa antreprenorilor, încerc să transmit că va fi o călătorie foarte lungă, plină de obstacole, în care tot timpul este mai greu decât crezi. Trebuie să creeze un produs care chiar răspunde la o nevoie din piaţă, dar chiar şi aşa va fi extraordinar de greu să reuşească“.

Poate unul dintre cele mai complexe personaje din istoria României este Regina Maria a României, supranumită de românii contemporani cu ea „Mama răniţilor” sau „Regina soldat”, în special datorită implicării sale active în ajutorarea răniţilor în Primul Război Mondial.

Născută în 29 octombrie 1875, în Marea Britanie, sub numele de Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha , viitoarea regină Maria a României a fost prima fiică a principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha şi duce de Edinburg, şi a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Regina Maria a fost, totodată, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

După o copilărie şi o adolescenţă petrecută în casa părintească, din Eastwell Park, comitatul Kent, Maria s-a logodit la 16 ani cu principele Ferdinand I, moştenitorul tronului României. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1893, pe când principesa Maria avea numai 17 ani. Cu prilejul acestui eveniment a primit o cupă de argint care se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie al României şi pe care stă gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu, aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893”.

Un an mai târziu s-a născut primul copil al cuplului princiar: Carol al II-lea, cel care va deveni al treilea rege al României. Regina Maria şi Regele Ferdinand au mai avut împreună trei fete şi doi băieţi: principesa Elisabeta, măritată cu regele George al Greciei, pe principesa Maria, care în 1922 s-a căsătorit cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei, pe prinţul Niculae, principesa Ileana, soţia arhiducelui Anton de Austria, şi pe micul principe Mircea, care a murit la începutul războiului. În urma alianţelor matrimoniale realizate de copiii ei în marile case regale din Balcani, regina Maria i se spunea, în glumă, la începutul anilor '30 ai secolului trecut “Soacra Balcanilor”.

Cum a trecut Regina Maria peste poruncile ferme ale Regele Carol I

Soţia viitorului rege al României se va implica de tânără în treburile statului şi pentru binele poporului. În timpul Războiului din Balcani (1912 – 1913) a izbucnit o epidemie de holeră, în iulie 1913, în tabăra românească situată în apropiere de Sofia. În ciuda poruncilor ferme ale Regelui Carol I, principesa Maria a trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaţilor români. Întoarsă la Sinaia, ea a obţinut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor pentru aceştia.

Un an mai târziu, Maria a devenit regină, odată cu moartea lui Carol I şi cu întronizarea lui Ferdinand ca rege al României. Încoronarea oficială a celor doi a avut loc abia în 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.

În timpul Primului Război Mondial, îmbrăcată în haine de soră medicală, Regina Maria a organizat spitalele de campanie şi a fost prezentă printre cei suferinzi, împărţind medicamente, mâncare şi pături soldaţilor răniţi pe front sau bolnavilor de tifos. Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război Mondial a primit titlul de „Regina – soldat”.

Regina Maria a făcut diferenţa într-o vreme în care rolul femeii în politică era extrem de mic. Ea a fost principalul sfătuitor al Regelui Ferdinand până la decesul acestuia în 1927. În acest sens, a rămas antologică afirmaţia ambasadorului Franţei la Bucureşti la vremea respectivă, Charles de Saint–Aulaire:  “Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina”.  Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei se datorează pe de-o parte Reginei Maria.

Regina Maria a fost şi un excelent diplomat, prin vizitele sale în străinătate făcând cunoscută România, ţara sa de adopţie, şi interesele ei. La sfârşitul Primului Război Mondial a mers la Conferinţa de Pace de la Paris, după retragerea delegaţiei noastre, unde a promovat interesele României, reamintidu-le aliaţilor occidentali de sacrificiile armatei române în timpul Primului Război Mondial. A avut convorbiri cu preşedintele Franţei, Raymond Poincare, şi cu primul-ministru Georges Clemenceau. Au urmat apoi vizite neoficiale la Paris şi la Londra care au fost urmate de crearea României Mari prin reunirea provinciilor istorice.

În 1926 a vizitat SUA împreună cu principesa Ileana şi principele Nicolae, moment ce reprezintă apogeul popularităţii sale.

A refuzat avionul lui Hitler

După venirea la putere a lui Carol al II-lea, în 1930, rolul acesteia în viaţa publică  a fost marginalizat. La scurt timp a fost obligată să se autoexileze la Balcic (pe atunci în România), unde anturajul său era strict supravegheat şi unde i s-a interzis orice implicare politică.

Regina Maria s-a îmbolnăvit în anul 1936. La începutul anului 1938 a fost internată în mai multe sanatorii din Italia şi Germania, existând bănuiala că ar fi avut cancer la esofag şi ciroză.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, Regina Maria i-a cerut fiului ei, Carol al II-lea, să-i trimită un avion care să o aducă în România. Monarhul României a refuzat. S-a oferit, însă, Hitler să îi pună la dispoziţie un avion sanitar, pe care îndrăgita regină l-a refuzat însă. Aceasta a ales să vină cu trenul în care, potrivit unor surse, ar fi şi murit. Avea 63 de ani. Decesul a fost anunţat la 18 iulie 1938, la Sinaia, de regele Carol al II-lea.

Înmormântarea sa a fost grandioasă. Regina, la dorinţa ei, nu a fost îmbrăcată în negru, ci cu o roche simplă de culoare albă.  Bucureştiul s-a îmbrăcat în culoare sa preferată – violet- şi i-a adus flori roşii. După sicriul ei a mers calul său iubit, cu cizmele regale ataşate la scăriţe, dar şi o sumedenie de  membri ai familiilor regale din Europa, ai familiilor nobiliare, diplomaţi de rang înalt, politicieni şi miniştri.. „A fost înmormântat un soldat...  Regina Maria a fost doar un ostaş care a luptat pentru libertatea românilor”, scria unul dintre ziarele timpului.

Conform dorinţei testamentare, inima i-a fost aşezată într-o casetă şi depusă la biserica Stella Maris, lângă vila sa din Balcic. În 1940, după ce România a pierdut acest teritoriu, caseta a fost adusă la castelul Bran, iar din 1970 se află la Muzeul Naţional de Istorie al României.

O scriitoare îndrăgită

Regina Maria a fost şi o îndrăgită scriitoare. Ea a început să scrie mai întâi poveştile pe care le spunea copiilor ei, mai apoi, în anii războiului, a scris pentru soldaţi şi pentru diferite ziare. Întreaga sa operă totalizează peste 30 de volume de povestiri pentru copii, poezii şi proză, dintre care cele mai cunoscute sunt Memoriile sale apărute în anii 1934-1935 sub titlul „Povestea vieţii mele”. Regina Mari a colecţionat şi lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu. Multe din obiectele personale ale reginei pot fi văzute la Maryhill Museum, iniţial locuinţa unui om de afaceri feroviar american din statul Washington, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă.

Regina Maria a fost îndrăgită nu numai în ţară, ci şi în străinătate . În 1935, în urma unor interviuri realizate cu aceasta, scriitoarea şi jurnalista Berthe Vulliemin scria, în prestigioasa publicaţie franceză "Revue des deux Mondes", următoarele fraze despre regina Maria:

"Ceea ce te izbşte mai întâi, când întâmpini pentru prima dată pe Regina Maria, e frumuseţea ei. Înfäţişarea sa, căreia i se potriveşte atât de bine termenul de înfăţişare de regină, statura ei înaltă, albeaţa de lapte a tenului ei, ovalul chipului ei, cu trăsături de-o puritate clasică, nasul mic, aquilin, buzele bine desenate şi zâmbetul atât de sincer, atât de blând, ochii de-un albastru intens, deasupra cărora sunt trase sprâncene minunate, fruntea descoperită, părul de un blond de aur, astăzi de-abia incäruntit, dar mai ales expresia privirii, în care străluceşte inteligenţa, bunătatea, încordarea şi adesea bucuria, alcătuiesc un tot de-o atracţie irezistibilă.

Dar pe lângă acestea, poate şi în oarecare măsură din cauza aceasta, ca şi când, instinctiv, ea ar trebui să ceară iertare de această superioritate fără voie, cât farmec, câtă graţie în felul de-ai primi pe oameni, cat interes ştie să arate tuturor. Aci se vădeşte caracterul, intervin calităţile sufletului. Nenumărate sunt gesturile, de milă sau de dragoste, la care am asistat; dar gesturi atât de spontane, atât de discret făcute, încât trec aproape neobservate şi, totuşi, câtă mărinimie, ce ghicire a sensibilităţii aproapelui, nu trădează".

 SURSA: www.descopera.ro

Beneficiar

Asociaţia Femeilor din mediul rural Olt

Centro de Studios Infer S.L. (Murcia, Spania)

Echipa